marți, 17 septembrie 2013

Legenda câinelui

 A fost odată, demult, demult, un cioban care-și păștea turma lui de oi într-o poiană frumoasă, din apropierea unei păduri; iar colo mai departe, spre răsărit, își avea ciobanul stâna.
Dar tare greu îi era bietului om să umble, când avea nevoie, la agonisita lui... și știți de ce?
N-apuca să se depărteze oleacă și cât ai clipi din ochi, ieșea din pădure nașul oilor, un lup, care-i hărătăpănea pe toată ziua câte-o oaie. Că n-avea omul pe nimeni altul să-i fie păzitor al turmiței lui.
Azi așa, mâine așa,,, s-a luat ciobanul de gânduri, că nu putea să se dedulcească în voie din munculița lui; iar dacă se dedulcea, pierdea iole.
Da asta până într-o zi, când uite că nimerește la turmă un oacheș bătrân, cu barba albă colilie și părul până-n călcâie. Ba avea și niște chei la brâu.
- Bună ziua, măi ciobane.
- Mulțumim dumitale. Da încotro?
- Până aici moșicule. Rogu-te fie-ți milă și dă-mi o lecuță de caș, că sunt călător și de foame mă abătui pe-aici. Crede-mă tată, că de foame nu văz înaintea ochilor.
-He, moșule, zise ciobanul, ți-aș da cu dragă inimă, dar nu pot, păcatele mele.
- De ce?
- Apoi, cum mă depărtez , vine un lup din pădurea ceea și-mi hărtăpăne o oaie; ba-mi muriscă și din celelalte.
- Așs? Apoi du-te fără grijă, dacă e numai p-atâta, că păzesc eu în locu-ți.
- Bine, mă duc.
Și a plecat ciobanul. Dar lupul, atunci atât i-a fost.
Când se uită unchiașul, îl vede venind cu limba scoasă dinspre pădure și... gadina dă fuga la turmă...
Unchiașul odată scoate din sân două mere și le aruncă înaintea lui, așa că se dau de-a dura pe lângă turmă...
Ș-apoi, minune... S-au făcut din cele două mere două lighioi, amândouă la fel cu lupul, dar ceva mai mici; lighioi care până atunci nu mai fuseseră pe pământ.
Și lighioile acelea, în grabă au început să se certe furcă cu lupul, să latre la el și înainte de a-și apuca lupul tainul, să-l gonească spre pădure.
Așa! Și moșul se uită cu bucurie la făpturile zidite de el; iar oițele pășteau liniștite.
Atunci sosește și ciobanul cu cașul și vede minunea.
Pricepe el că e la mijloc putere dumnezeiască; cade în genunchi înaintea unchiașului și începe să întrebe:
- Doamne, Doamne! Spune-mi! Cine ești de-mi făcuși atâta bine?
- Eu sunt Petre! Și ți-am făcut binele ăsta, drept răsplată că ai avut și tu inimă bună cu mine.
- Așa? grăiește ciobanul și începe să se închine. Iartă-mă dar, Sfinte Petre, că n-am știut de la început cu cine grăiesc.
- Nu-i nimic, omule! Mai bine scoală și ascultă aci. Vei ști că lighioaia aia cea mai hăidoșă e câine, iar cealaltă e cățea. Din ele are să se tragă d-aici înainte neamul câinilor, care or apăra în toată vremea turmele și toate vitele de lupi.
Și după ce vorbi astea, câinii se întoarseră de la pădure și începură să se apropie de om, să se milcoșească, să se dăgârțeze pe lângă el și să-l lingă pe haine.
Iar unchiașul, după ce făcu câteva semne spre oi și spre câini, semn de binecuvântare, începu să se îndepărteze încet, încet, până pieri într-o lumina orbitoare!
- Mare e puterea ta, Doamne! zise iarăși ciobanu, când mai văzu și asta și iarăși căzu în genunchi și mulțumi Sfântulețului.
Și așa, vezi? Din merele alea se trag câinii de astăzi, D-aia câinele NU e spurcat. El săracul, e cel mai credincios prieten al omuli și în toată vremea se roagă așa Celui de-Sus și lui Sfântu Petre, ziditorul lui:
- Doamne, Doamne! Să trpiascp stăpânii mei și să facă nouă feciori; să trăiască apoi și feciorii, ca să iasă fiecare cu câte-o îmbucătură în mână, să-mi dea, să mă satur și eu.


Sursa: Legende populare românești, cartea a II-a



sâmbătă, 7 septembrie 2013

Enough is enough.

Am aceste gânduri de câteva zile în care văd și aud cum întreaga lume dispare într-un mod frenetic, imposibil de stăvilit. Trăim într-o lume ostilă, unde banii, armele si politicienii sunt ceea ce creierul nostru tinde să asemuiască cu demiurgii lumii. Oare am început să ne pierdem din esență și să credem că e firesc să se petreacă totul în acest sens? Refuz categoric să cred asta. Mintea mea nu poate accepta faptul că noi oamenii nu mai avem nimic de spus în cursul dezvoltării acestei omeniri ori poate că dezvoltul schimonosit prin care trecem este de fapt o stare de stagnare într-o dimensiune schingiuită de generația păpușarilor?
Ne aflăm în răboi! Dar oare câți dintre noi văd, cred și acceptă asta? Nu vorbesc despre războiul clasic deși cel din urmă, pare a fii tangent la curba vieții noastre în momentele de față. Vorbesc despre acest război care ne seacă mințile și ne usucă copiii de vlagă. Vorbesc despre acest război care ne ia tot ce avem mai drag și ne lasă singuri si sălbatici așa cum am venit pe lume. Dar cu ce preț? Cu prețul acestor suferințe abuzive! Oare câți părinți mai trebuie să-și plângă copiii ca să ne dăm seama ca ne-am pierdut ceea ce odată numeam sănătate psihică?  Oare câte alte popare mai trebuie să încerce să ne îngenuncheze, să ne batjocorească și să ne umilească, pentru a ne da seama ca noi suntem făuritorii propriilor destine?

Probabil că nu aș fii fost tentată să mă reapuc de scris dacă n-aș fii simțit că sufletul vrea să urle dar este mut în umbra atâtor suferințe.Cred că sunt puțin tristă datorită ultimelor evenimente petrecute in țara noastră, țara mea! M-am întors acasă după o lună în străinătate și pot să spun cu durere în suflet, că într-o săptămână de când sunt aici mi-am dorit de mai multe ori să plec din nou, decât mi-am dorit să mă întorc atunci.
Termin sec pentru că nu am destule cuvinte să-mi exprim tristețea prin care trec. Prin care ar trebui să trecem toți, măcar o data în viață.........

Enough is enough......

duminică, 16 iunie 2013

One shot.

"I wasn't sure about what were they going to talk about. In the end I found out it was nothing more but life."

You only have last chance, you know....

marți, 28 mai 2013

Scrisoare de dragoste de Mihail Drumeș

” Ia stai, să te întreb ceva: Ce crezi, n-ar fi cazul ca Nora să afle că doctorul ei o iubește?”

Pagina 54, rândul 5.

marți, 12 februarie 2013

Stapanul inelelor- J.R.R. Tolkien

"  Îndurat? Îndurarea a fost aceea care i-a oprit mâna, Îndurarea și Mila: să nu lovească fără a fi nevoie."


Pagina 94, rândul 4.

luni, 17 decembrie 2012

Neamul Șoimăreștilor de Mihail Sadoveanu

" După ce figura lui dispăru, se auzi glasul lui Tomșa chemând cu voie bună:" 

Pagina 54, rândul 5.

sâmbătă, 15 decembrie 2012

Dear Santa!

      Dear Santa Claus,


I've been a very very good girl this year. But honestly, I'm not writting to ask for something but because I wanna say thank you for this years present which came earlier. I swear you can read on my face expressions that I'm glowing of happiness.
Last week I was sad because I could swear she forgot about my birthday. I was 100% sure that she won't even call me. But things went better! And this Christmas, I'm spendind my special time with her. So, what else can I ask for? I think this year I hung the moon and stars! And all because of her!

                                      Thanks Santa, I'm pretty sure you're keeping your hand in!
                                                   Lots of love, Smara.



       

duminică, 9 decembrie 2012

It never happened before.... :)

9 decembrie. Cluj- Napoca. Ora 8.35
În lipsa somnului am preferat să mă gândesc la cât de specială este această zi. Nu, nu, nu este, reușesc să o facă alții specială. Mi-a săltat inima de bucurie, a jucat o horă cunoscută doar ei... nici nu am cuvinte să descriu ceea ce am trăit și am simțit astăzi. Și vremea este încă tânără.
Și vreau să-i mulțumesc Domnului că dimineața mă trezesc și respir, văd, simt, TRĂIESC.
Și vreau să mulțumesc familiei că-mi fac viața atât de frumoasă, că ei sunt punctele mele de sprijin, că ei sunt aerul pe care îl respir. Parcă până la urma e bine să fii cel mai mic. :D
Și le mulțumesc prietenilor ( exclusiv celor 3 care seara trecută m-au făcut să mă simt ca o prințesă, și ce poate fi mai frumos pentru o fată?) că reușesc să mă surprindă cu gesturi atât de minunate în fiecare an.
Și nu în ultimul rând, mulțumesc celor din partea cărora nu aveam nici un fel de așteptări ( nici nu aveam de ce) că au reușit prin gesturi mărunte să-mi facă sufletul să zâmbească, acum în frigul și în zăpada așternută în această zi de decembrie.
Și mulțumesc celor de la Google :D

joi, 6 decembrie 2012

That's a fact!

You're gonna die trying to reconquer her heart. You don't listen to me and it's sad because I want the best for you. For me, she's just a little bitch messing up with your feelings. Whatever, I've tried to much to convince you that life is beautiful and there are better things than love. I guess I'm going to give up. You're free to do what you like :) Have a nice day!

sâmbătă, 1 decembrie 2012

luni, 26 noiembrie 2012

Dincolo de nisipuri de Fănuș Neagu

"...făcând să-i fluture fusta veche de catifea și i-a strigat celui mai mic..."


Pagina 54, rândul 5.

luni, 19 noiembrie 2012

I'm not a stranger

I've been trying to hard...

Stă în firea omului să judece modul în care zâmbești. 
E în legea naturii să poți să alegi cine vrei sa fii.
De ce să te ascunzi? :)

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Dulce ca mierea e glonțul patriei de Petru Popescu

" Nebunia anotimpului mă cuprindea."
Pagina 54, rândul 5.